În stomatologie nu merge cu ,,Las-o bă că merge așa!”

O scurtă povestioară care ar trebui luată în seamă

În stomatologie nu merge cu ,,Las-o bă că merge așa!”. Încep aceast articol cu o paranteză. În urmă cu aproximativ două luni, Prof. Dr. Ioan-Aurel Pop, rector în cadrul Universității din Cluj-Napoca, era acuzat că ar fi acoperit plagiatul unor nume din scena politică românească.

 

Nu vreau să intru în detalii, deoarece scopul articolului este altul. Vreau doar să evidențiez modul în care acesta a răspuns acuzațiilor. Această relatare mă va ajuta să vă fac să înțelegeți mai bine mesajul principal al articolului de față.

 

Pentru a face acest lucru trebuie să vă explic contextul. În 2012, Prof. Dr. Ioan-Aurel Pop era membru în Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare. Deși funcția amintită mai sus îi permitea să se pronunțe în acel caz, pregătirea Domniei Sale nu îi permitea să o facă.

 

Acest lucru se aplică pentru absolut toate doemniile de activitate, pentru absolut toate disciplinele. Un om nu are cum să le știe pe toate. Cu toate acestea, mulți ignoră acest aspect și acționează altfel decât ar trebui. Există domenii, există discipline care nu ne permit să pretindem că știm atunci când nu știm.

 

 

În stomatologie nu merge cu ,,Las-o bă că merge așa!”

Am găsit pertinet acel răspuns și demn de luat în seamă. Spun acest lucru, deoarece există o tendință generală a oamenilor de a pretinde că le știu pe toate. Poate de aici și vestita vorbă ,,Las-o bă că merge așa!”.

 

Ei bine, lucrurile nu stau așa, dragi pacienți. Un om nu poate fi bun la toate. Dacă pretindem că suntem buni la toate, atunci nu avem respect nici față de pregătirea noastră, nici față de pregătirea celorlalți.

 

,,Super-oferta nu mai e super-ofertă”

Zilele trecute, o prietenă îmi spunea că super-oferta nu mai e super-ofertă, deoarece s-a făcut prea mult uz de această sintagmă. Îmi spunea că ea nu mai are valoare, deoarece o folosesc și comercianții de cartofi, din piața de la Obor.

 

Îmi spunea că niciun cumpărător nu mai cumpără cartofi sau alte bunuri la auzul acestor cuvinte. În concluzie, s-a ajuns la o golire de sens a sintagmei, deoarece oamenii au auzit-o de prea multe ori și au devenit imuni la aceste ,,trucuri” de marketing.

 

Valoarea omului de marketing constă în reinventarea trucurilor de marketing. Oamenii de marketing spun despre ei că sunt ,,creativi”. Amica mea spunea că începe să se îndoiască de această abilitate tocmai când vede termenul de ,,creativ”. Mai spunea că este nevoie multă de fapte și nu de vorbe, în societatea românească până ca treaba să fie executată ,,nemțește”. Nu toți cei care copiază trucuri de marketing sunt oameni de marketing. Așa este și cu stomatologia, dragi pacienți.

 

Pacienții mei mai informați și mai deștepți decât pacienții lor sau reputația ți-o face pacientul după ce îi dovedești că ai pus sănătatea sa pe primul loc. În stomatologie nu ne permitem să pretindem că știm sau să ne facem că știm. Nu ne permitem să facem studii de caz pe pacienți. Nu ne permitem să învățăm înainte de a practica. 

 

Mai mult, un medic stomatolog în vârstă nu este neapărat un medic suficient de experimentat. Poate că 90% dintre cazuri sale au fost cele în care pacienții aveu nevoie de o plombă. Cum poate un astfel de medic să fie specialist în tot ce presupune stomatologia? Poate un astfel de medic să realizeze intervenții care presupun și specializarea în chirurgie? Nu, nu poate! Acesta este răspunsul meu. 

Un stomatolog în vârstă nu este neapărat și un bun implantolog. Este nevoie de mult mai mult pentru a face acest lucru. Chiar dacă vin pacienți la cabinet și au nevoie de un implant, acest lucru nu înseamnă că trebuie să realizăm noi intervenția dacă nu suntem pregătiți. Dacă sepcializarea noastră este alta, atunci trebuie să îi spunem pacientului că este mai sigur pentru el să meargă la un alt medic.

 

Putem să îi recomandăm pacientului un alt medic specializat pe problema respectivă, putem să îl consiliem, dar nu mai mult. Pacienții trebuie să înțeleagă faptul că stomatologia este complexă. Nu toate intervențiile stomatologice pot fi realizate de toți medicii stomatologi.

 

Mulți chemați, puțini aleși

Înainte de a practica în domeniul stomatologic, orice medic stomatolog trece printr-o facultate de stomatologie, dar facultatea este doar o mică fărâmă din ceea ce acesta trebuie să știe pentru a fi un bun practician. Urmează apoi numeroase specializări (toate costisitoare), în țară și în străinătate. Pentru a face performanță în stomatologie, pe chirurgie, de exemplu, un medic investește averi.

 

Averile acestea nu pică din cer. Mulți nu și le permit și aleg să facă compromisuri, chiar dacă cel care suportă, este, în cele din urmă, pacientul. Acesta este motivul pentru care mulți dintre medici aleg să plece din țară. Acesta este motivul pentru care nu trebuie să îi condamnăm. Nu toți cei care aleg să facă stomatologie știu ce urmează. Nu toți își asumă responsabilitatea pentru ceea ce fac. Nu toți cei care au ajuns medici stomatologi acționează etic, având ca principală preocupare binele pacientului.

 

În cele mai multe dintre situații, stomatologul alege să facă lucrurile de formă. În cele mai multe dintre situații, medicul stomatolog folosește vârsta pentru a-și argumenta experiența. Vârsta nu este un criteriu.

Nu vârsta validează pregătirea unui medic. Este nevoie de dorința de a face performanță, de implicare. Simplul fapt că avem un cabinet stomotologic nu ne face mai competenți decât alții care nu au, dar care au participat la suficient de multe cursuri de specializare și care au văzut extrem de multe cazuri.

 

Specializarea unei medic stomatolog este foarte importantă

Eu sunt medic stomatolog, dar specializat pe chirurgie. Pentru acest lucru mă pregătesc neîncetat. Chirurgia este cea în care investesc bani și timp. Am participat la multe specializări pe chirurgie, iar atenția mea va fi îndreptată spre chirurgie, pe tot pacursul carierei mele. Mulți colegi stomatologi, dar cu alte specializări mi-au solicitat ajutorul atunci când la cabinet au avut de pus implanturi.

 

Aceasta este o practică frecventă în cabinetele stomatologice care se respectă. La fel procedez și eu atunci când întâlnesc cazuri complicate care nu țin de specializarea mea. Dar acest lucru nu înseamnă că nu sunt pregătit sau că acei colegi care îmi solicită ajutorul nu sunt pregătiți, ci înseamnă că asta este normalitatea. Înseamnă că așa ar trebui să se întâmple, iar pacienții trebuie să fie deplin conștienți de această realitate.