Bolile gingivale – cauze și origine

O schimbare a echilibrului dintre bacteriile care se găsesc în gură și acumularea placii bacteriane poate provoca inflamație gingivală și sângerare și poate duce la afecțiuni ale gingiilor care se dezvoltă, atât atunci când sunt prezenți dinții naturali (gingivită și parodontită), cât și atunci când implanturile dentare sunt prezente (mucozită periimplantară).

 

Gingivita este o boală reversibilă care se caracterizează prin inflamație gingivală și care afectează țesuturile moi. Nu afectează țesuturile care sunt suport pentru dinți. Dacă gingivita nu este ținută sub control, ea se poate dezvolta și poate deveni parodontită, o boală care se extinde în cele mai profunde părți ale dinților (ligamentul parodontal și osul alveolar care susține dinții) și poate duce la pierderea dinților.

 

Potrivit Societății Spaniole de Parodontologie și Oseointegrare, gingivita și parodontita sunt două dintre cele mai frecvente boli ale cavității bucale. Acestea au o frecvență la adulții cu vârste între 35 și 44 de ani, de 59,8% și 25,4%, iar la pacienții cu vârste între 65 și 74 de ani o frecvență de 51,6% și respectiv 38%. Mai mult de jumătate din populația de peste 35 de ani a suferit de gingivită la un moment dat și una din trei persoane a suferit de parodontită.

 

 

ORIGINE

Boala gingiei este cauzată de acumularea plăcii bacteriene, care este principalul agent etiologic al bolilor parodontale (gingivită și parodontită) și bolilor peri-implantului (mucozită peri-implant și peri-implantitis).

 

CAUZE

Există mai mulți factori care pot favoriza apariția gingivitei:

• gingivita asociată cu factori locali: în general asociată cu igiena orală inadecvată, malpoziția dentară, traumatismul ocluzal, plombele excesive, ortodonția fixă și detașabilă și protezele detașabile și fixe (punți și coroane), acestea două din urmă fiind posibil să cauzeze iritarea gingiilor și să crească riscul de gingivită;
• gingivita cauzată de factori sistemici: unele gingivite sunt legate de sistemul endocrin. Acestea includ pe cele care sunt asociate cu sarcina, pubertatea, ciclul menstrual și diabetul necontrolat, printre altele;
• gingivita indusă de medicamente, respectiv o consecință a consumării anumitor medicamente;
• gingivita cauzată de malnutriție: uneori gingivita poate fi asociată cu deficite nutriționale;

 

Dacă gingivita se dezvoltă, ea poate evolua și devine parodontită. În acest caz, inflamația gingiilor se extinde în zonele mai profunde ale dinților (ligamentul parodontal, țesutul conjunctiv și osul alveolar).

 

Situațiile care expun pacienții la risc de parodonție includ fumatul, stresul fizic sau emoțional, modificările hormonale (pubertate, sarcină, menopauză), medicamentele, cum ar fi contraceptivele și corticosteroizii, infecțiile acute și bolile cronice, cum ar fi diabetul zaharat.

 

DIAGNOSTICUL

Diagnosticul bolilor gingivale se face prin observație, facilitând detectarea problemelor de către pacienți. Atunci când gingivita este prezentă, roșeață gingivală, inflamația și sângerarea sunt de obicei observate. Dacă există sângerări, este necesar să vizitați medicul dentist pentru a exclude eventualele complicații și pentru ca acesta să vă recomandă tratamentul cel mai adecvat. Parodontita se caracterizează prin roșeață gingivală, inflamație, sângerare și recesiune, mobilitate dentară și pierderea osului alveolar care sprijină dinții.

 

TRATAMENT DENTAR

Prevenirea și tratamentul acestor boli parodontale și periimplantitei trebuie să se axeze pe aplicarea măsurilor antiinfecțioase. Scopul este de a perturba mecanic placa bacteriană și de a reduce numărul de bacterii care provoacă boli.

 

Pentru ca acest lucru să fie posibil, tratamente combinate trebuie efectuate, inclusiv tratamentul mecanic și chimic. Tratamentul mecanic cu periuța de dinți ajută la perturbarea plăcii bacteriene; cu toate acestea, există anumite limitări cu această acțiune la pacienții care nu respectă cerințele. Acesta este motivul pentru care utilizarea antisepticelor, cum ar fi clorhexidina și clorură de cetilpiridiniu, este esențială ca adjuvant chimic la tratamentul mecanic pentru controlul plăcii bacteriene.

 

Antiseptice cum ar fi clorhexidina și altele, cum ar fi clorura de cetilpiridiniu, sunt agenți care au efecte anti-gingivită și antiplacă. Nu toate apele de gură care conțin clorhexidină au aceeași eficacitate, deoarece aceasta depinde de formula.

 

Combinația fără alcool de 0,12% clorhexidină și clorură de cetilpiridiniu 0,05% este indicată pentru situații specifice cum ar fi parodontita și periimplantită. Numeroase publicații îl susțin că aceasta ar fi cea mai eficientă formulă antiseptică.

 

Clorhexidina la concentrații scăzute (0,05%) combinată cu clorură de cetilpiridiniu 0,05% poate fi recomandată pentru utilizarea zilnică pentru a controla recurența bolii parodontale, în special la pacienții neconformi, precum și în situații mai puțin complexe.

 

Dacă observați modificări ale gingiilor dumneavoastră, este esențial să vizitați medicul dentist cât mai curând posibil. Examinarea și tratamentul vor fi cheia unor gingii sănătoase și prevenirii evoluției bolii. Acest lucru este important deoarece infecția parodontală poate crește riscul anumitor boli sistemice, cum ar fi diabetul, bolile cardiovasculare, afecțiunile respiratorii, artrita reumatoidă și situațiile complexe, inclusiv nașterea prematură și bebeluși cu greutate mică la naștere.